Conform teoriei managementului moderngestionarea activelor imobilizate ale întreprinderii (IA) este un element important al întregii strategii de management, care este pusă în aplicare de o entitate sau de o altă entitate care desfășoară activități economice. Aceasta constă în menținerea unui regim în care reînnoirea în timp util a resurselor financiare și nivelul necesar de eficiență a utilizării acestora în interesul activităților de afaceri. Politica de management în acest domeniu este construită în mai multe etape, principalele dintre acestea fiind:
- analiza activelor, care implică:
a) studierea dinamicii modificărilor volumului VA, în comparație cu dinamica schimbărilor volumelor de producție și a vânzărilor de produse,
b) investigarea compoziției și factorilor de schimbare a structurii,
c) evaluarea uzurii VA,
d) determinarea perioadei de cifra de afaceri și a ratei de actualizare a IA,
e) evaluarea eficacității utilizării IA.
- optimizarea volumului și structurii VA;
- activitățile de actualizare la timp a EI și determinarea costului acestei actualizări;
- gestionarea activelor imobilizate ale întreprinderii în ceea ce privește căutarea de noi modalități și rezerve pentru a asigura utilizarea eficientă a acestora.
O parte importantă a întregului managementde asemenea, creșterea activității de afaceri a unei firme, întreprinderi sau instituții. Astfel de activități precum gestionarea activității de afaceri a întreprinderii reprezintă un sistem de procese și indicatori economici interdependenți și interdependenți care reflectă toate aspectele activității economice. Acesta poate fi reprezentat sub forma a 3 blocuri - procesul de gestionare a activităților de marketing, producție și comercializare a produselor fabricate. Fără analiza și evaluarea consumatorilor, întreprinderea nu va putea să elaboreze cu precizie un program de producție. Planurile și estimările bazate pe informații inexacte vor avea un caracter probabilistic; acestea nu vor avea o valoare economică și pot duce la "suprasolicitarea" produselor care nu sunt în cerere.
De aceea, acest management poate fi luat în considerareca o componentă a activității, care presupune gestionarea activelor imobilizate ale întreprinderii în ansamblu. Aceasta este determinată de faptul că, de exemplu, timpii morți, pierderea de materii prime (căsătorie), utilizarea ineficientă a datoriilor și capitalurilor proprii - toate acestea pot duce la o creștere a cheltuielilor de întreprindere, și ca o consecință posibilitatea de a reduce primirea de profit și pierdere. Gestiunea vânzărilor implică analiza și evaluarea competitivității produselor. Acesta este un studiu al unor produse similare, care identifică vulnerabilitățile concurenților pentru a preveni aceste deficiențe în produsele lor. Dezvoltarea politicii de prețuri, care include satisfacția consumatorilor de venituri diferite (producția de „economie“ - la clasa „vip“). O altă direcție este analiza și evaluarea așezărilor cu clienții (consumatorii). Cu privire la viteza de circulație a fondurilor în calcule depinde de nevoia întreprinderii pentru resurse financiare. Cu cât sunt mai puțini bani depuși în creanțe, cu atât mai repede aceste fonduri sunt returnate în circulație și pot aduce profituri suplimentare. durata creșterii cifrei de afaceri a fondurilor în calcul conduce la o lipsă de fonduri, și în consecință există o nevoie de a atrage surse suplimentare de finanțare, care de multe ori sunt împrumuturi costisitoare.
Blocuri de procese de reglementare a afacerilorsunt interdependente și interdependente. Pe cât de bine se realizează cercetarea de marketing, depinde realizarea produselor produse. Și cererea de bunuri și servicii este posibilă, cu condiția să se producă produse de o calitate corespunzătoare.
Funcțiile acestui tip de management sunt:
1. stabilirea obiectivelor întreprinderii;
2. planificarea realizării acestora;
3. dezvoltarea standardelor de utilizare a resurselor;
4. asigurarea condițiilor pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare a întreprinderii;
5. Stimularea angajaților și personalului întreprinderii pentru a atinge obiectivele și obiectivele stabilite;
6. Planificarea și alocarea resurselor în spațiu și timp;
7. luând în considerare rezultatele atingerii obiectivului, analizarea și reglementarea abaterilor.
Trebuie să se înțeleagă că managementul activității nu estese reduce doar la elaborarea de măsuri pentru a elimina încetinirea ritmului de afaceri al activelor și capitalului și include un complex imens de eforturi de a interacționa cu personalul de conducere și cu unitățile de producție.
Acest lucru poate fi atribuit și acestui formularactivitate, ca gestiune a activelor monetare ale întreprinderii care face parte din funcțiile de administrare prin active. Acest management este chemat să asigure creșterea potențialului investițional al întreprinderii. Conținutul principal al managementului este menținerea capacității întreprinderii de a se soluționa imediat cu toate obligațiile existente, adică asigurarea solvabilității.
Scopul principal al unei astfel de gestionări este de aformarea unei valori semnificative de active monetare. Gestionarea activelor imobilizate ale întreprinderii în contextul acestei sarcini este un instrument indispensabil pentru maximizarea echilibrului mediu, deoarece această sarcină poate fi rezolvată pe baza economiei integrate și îmbunătățind eficiența tuturor segmentelor de producție și a altor servicii ale întreprinderii.
</ p>
